De unde imi vine atata iubire fata de patria mea Palestina..!?
In primul rand multumesc pentru intrebarea,de cum ca a-ti vrea sa stiti de ce imi iubesc tara. Va spun: “ groapa din pieptul mamei mele m-a invatat iubirea”…….…
Dupa ce a fost tara mea sfanta Palestina, divizata de un complot international , bandele sioniste in anul 1948 au practicat terorismul prin masacre , crime, distrugeri , aplicand politica “pamantul ars” . Palestinienii, fata de acest atac inuman,de frica, au fugit in alte zone din tara si tarile vecine , cum ar fi Syria, Iodania si Liban, pentru a-i proteja.
Bunicii mei, ca ceilalti palestinieni , datorita terorii sioniste de pe pamantul Palestinian, au fugit spre Syria tara care era cea mai aproape de orasul lor din nordul . Mama fiind mica a fost carata pe spate de bunica mea (mama ei) . Pe drum de la sudoare ,a aluncat pe umarul bunicii si de atat de mult timp cat a stat in aceeasi pozitie i-a ramas groapa in pieptul ei (urma umarului bunicii).Cand eram mic ,fiind curios ca orice copil am intrebat pe mama de ce are acea groapa in piept, dar mi-a povestit bunica ce se intamplat ,ceea ce au facut bandele soniste cu ei, cum au omorat tot ce intalnea, au ars animale, oameni si case, au violat tot ce sta in cale propietati si intimitati, cu ura si fara mila.
Iubirea trebuie protejata si ocrotita,cu ea poti convietui cu ceilalti , dar ura te orbeste, si te face sa alegi drumul scurt : sa furi ,distrugi ,sa violezi, sa omori pierzand valoarea ta ca om ,asa mi-a spus bunica.
Puiul unui Palestinian nascut in Ungaria,mama lui fiind romanca, stiind de la tatal lui ca are familia in orasul Tarshiha sub controlul total al israelienilor,fiind declarat oras israelian pe pamantul Palestinei, dupa moartea tatalui sau a visat ca intr-o zi va vizita orasul natal si acel moment a venit.
Samer Alghot, “fiul lui Abu Samir”, asa cum a fost cunoscut in Romania, anul trecut a pornit spre orasul “Bet Lahem” unde a participat la un congres Palestinian pentru investitii , iar dupa aceea a inchiriat un taxi cu scopul de a vizita orasului natal. A ajuns in Tarshiha unde a fost primit cu caldura de catre rudele sale si de localnicii crestini si musulmani deopotriva … A vizitat locul unde fusese casa buniciilor de pe care a adunant cateva pietre ,frunze de maslini si portocale ,o mana de pamant din curte, cateva frunze de tutun cultivat pamantul buniciilor ca amintire si a venit cu ele aici in Romania ,unde a desenat harta palestinei pe care a lipit tot ceea a adus cu el realizand un tablou inedit, fiind foarte bucuros ca a implinit o parte din visul tatalui, de a vizita fiul locurile natale.Acest baiat, acum doreste sa renoveze o Moscheie care a fost consruita acum 400 de ani .
Dovada a ce a realizat acest pui palestinian face parte din iubirea mea fata de neamul si tara mea draga Palestina.
Faptul ca drepturile mele se regasesc in legislate , si in deciziile internationale ale drepturilor omului, mai ales in drepul la autodeterminare, iubirea mea de Palestina va ramane vesnica si aceasta iubire o folosesc ca arma fata de ura care nu poate fi justificata…
Frumoase cuvinte si impresionante povesti de viata...Imi pare rau ca atatia oameni sunt nevoiti sa isi paraseasca patria din cauza urei nejustificate pe care o au unii pentru cei de langa ei, pentru dorinta de putere a unor oameni fara inima...Ar trebui sa ne folosim de propria minte si nu de o arma pentru a incerca sa facem viata oamenilor mai buna. Folosind razboiul si violenta folosind ca scuza dorinta de aface bine nu facem decat sa intoarcem spatele la tot ceea ce ne-a daruit Dumnezeu. E pacat ca drepturile omului raman numai undeva pe hartie si sunt de multe ori incalcate...Cred ca e teribil de greu sa iti vezi lumea draga, tot universul distrus de rautatea altor semeni, sa asisti la distrugerea a tot ceea ce iti este drag. Ce altceva poti sa faci decat sa iubesti si sa continui sa speri ca rautatea aceasta care distruge totul in jur, pana si frumusetea copacilor si cantecul pasarilor va lua sfarsit curand...
RăspundețiȘtergereNu stiu daca il cunosc pe acest fiu de palestinian despre care se scrie in articol; dar stiu cu siguranta ca in Romania si in Europa sunt multi ca el. Poate ca nu toti constientizeaza la fel ca Samir - fiul lui Abu Samir, cat de important este sa-ti cunosti radacinile sangelui si sa te intorci la ele. Viata in Europa este mult mai simpla poate decat in Palestina iar atunci cand in corpul tau curge si sangele mamei din Romania poate ca se naste mereu o intrebare: unde e radacina noastra?! Acest pui de palestinian, care a adus cu el pamant si tutun din curtea bunicilor si tatalui lui decedati, trebuie sa devina un simbol al tuturor celor care impartasesc cu el acelasi istoric si aceeasi soarta..caci el este un simbol al urmasilor palestinienilor refugiati, simbol ce trebuie sa intareasca constiinta si identitatea tuturor acelor care traiesc o viata in Europa dar au radacini in Palestina.Acesti pui de palestinieni nu au voie sa uite ca mormintele parintilor, bunicilor si strabunicilor lor sunt acoperite cu praf de tun si nimeni nu ajunge la ele sa planteze un fir de floare. Identitatea si cetatenia europeana este una internationala care da dreptul acestor pui de palestinieni sa circule liber in Palestina ocupata azi de Israel si ei trebuie sa isi gasesca curajul sa mearga acolo, sa mature praful de pe morminte si sa planteze flori. Asa poate, viata va renaste alti pui de palestinieni cu identitate nascuta din radacina strabuna.
RăspundețiȘtergereCitind acest articol mi-am pus o intrebare simpla: de ce s-a ajuns la un prezent in care un popor isi contempla pamantul si identitatea aducandu-l la pachet peste mari si tari?!si oare care suflete gandesc la fel ca acest pui de palestinian si simt prezentul atat de ancorat in istoria propriului popor, propriei identitati?! si cautand un raspuns la aceste intrebari mi-am blocat sufletul in cuvinte dure, care nu au nimic comun cu drepturile omului, cu dreptul la identitate nationala si libertati umane ci evident cu opusul acestora! si toate acestea se intampla in secolul 21!? oare unde este memoria planetei noastre?! oare de ce unii se incapataneaza in a persevera in rautate si greseala?! Am gasit totusi o unda de speranta in reactia si sufletul acestui pui de palestinian: el trebuie sa fie un exemplu pentru toti cei care simt ca sunt aproape sau se identifica cu istoria acestei natiuni profund incercate de soarta si istorie... el trebuie sa fie un simbol al sperantei palestinienilor pentru ziua de maine.
RăspundețiȘtergereDomnule Jaber sunteti un om extraordinar,sunteti extrem de inteligent si aveti si un suflet foarte mare.Va iubesc si va pretuiesc !!!!
RăspundețiȘtergere