duminică, 24 aprilie 2011

Popoarele arabe nu vor mai accepta ocupatia


http://www.facebook.com/video/editvideo.php?v=1875344117635
Deputatu israelian de origine palestiniana a vurbit pstru EVZ, despre recentele conflecte din lumea araba si despre mecanismele care le-au declansat.
http://www.blogger.com/img/blank.gif De la începutul acestui an, lumea arabă a fost zguduită de o serie de revoluţii populare ce au culminat, acum o lună, cu conflictul din Libia şi intervenţia forţelor NATO.

Într-un interviu acordat EVZ, Mohammad Barakeh, deputat în Knesset (Parlamentul Israelului, care are în componenţă patru reprezentanţi ai palestinienilor - n.r.), încearcă să explice mecanismele ce au dus la o reacţie în lanţ în lumea arabă după revoluţia din Tunisia, din decembrie 2010.

Israelian de origine palestiniană, Mohammad Barakeh a participat, de curând, la Bucureşti, la o dezbatere pe tema mişcărilor sociale şi politice din lumea arabă.

Exemplul Tunisiei a încurajat popoarele arabe

EVZ: Ce a stat la baza revoluţiilor din lumea arabă?
Mohammad Barakeh: Victoria revoluţiei în Tunisia a încurajat popoarele. Nu există revoluţie pentru revoluţie. Chiar dacă la început pare că oamenii care au pus în mişcare revoluţiile din ţările arabe au motivaţii diferite, principalul factor care le-a pornit sunt regimurile. De exemplu, în Tunisia, sindicatele, care sunt una dintre cele mai mari forţe de opoziţie, au avut un rol foarte mare.

În Egipt, tineretul a început revoluţia prin internet şi Facebook, apoi s-au alăturat oamenii săraci. În Egipt, internetul a fost foarte important, dar până la urmă cel mai important a fost poporul, acel popor atât de sărac că nici nu ştia cum arată internetul.

În Siria a început, într-adevăr, cu pătura culturală, dar s-a transferat la populaţia săracă. În Libia, situaţia economică nu a fost principalul subiect. Lipsa libertăţii şi suprimarea opoziţiei sunt factorii care au mişcat poporul libian. Revoluţiile în Egipt şi Tunisia au fost paşnice. În Libia au fost revolte înarmate pentru care s-a cerut sprijin militar din Occident. În Yemen, fiecare casă deţine arme.

Se întrevede cumva o nouă ordine mondială în Orient? Cine câştigă, de fapt, de pe urma acestor revoluţii?
Viitorul revoluţiilor e încă ne clar pentru că popoarele nu sunt singurii jucători care îşi decid viitorul. Spre exemplu, intervenţiile americane şi occidentale în Libia. Dacă rămâne Gaddafi va fi foarte rău pentru poporul libian, dar la fel şi dacă se instaurează un fel de colonie occidentală. Un alt exemplu ar fi Consiliul militar care guvernează Egiptul şi care provine din fostul regim. Consiliul militar încearcă să se înţeleagă cu poporul şi în acelaşi timp face şi un echilibru cu SUA. Ideea este că Iranul nu o să iasă victorios din ceea ce se întâmplă. Iar America încearcă să-şi facă noi relaţii în noul echilibru, nu cum a fost înainte cu regimurile totalitare, ci cu nişte popoare democratice.

"Popoarele arabe nu vor mai accepta ocupaţia"

Lumea occidentală este foarte atentă la ce se întâmplă în Orient şi se întreabă ce ţară va intra într-un nou conflict.
Israelul nu declară acest lucru, dar e speriat de revoluţiile arabe. Ca răspuns la aceste revoluţii cheamă sprijinul Occidentului şi al SUA. Tot timpul s-a pus problema aşa. În ecuaţia momentului apare şi ceva nou: Israelul se baza pe regimurile arabe ce aparţineau politicii americane (n.r. - statele arabe unde au apărut revoltele erau subordonate politicii externe americane).

Regimurile arabe la ora actuală nu mai funcţionau după modelele şi politicile americane care sunt aliate cu Israelul. Cel puţin acum, ţările arabe vor avea relaţii cu Statele Unite, în principiu, de interes comun, nu de subordonare. Astfel, poziţia strategică americană faţă de Israel va fi mai slăbită.

"Palestinienii sunt tot timpul în situaţia de revoluţie"

Vor urma palestinienii exemplul celorlalte ţări arabe?
Poporul palestinian e în totalitate alături de popoarele arabe şi este foarte clar că revoluţiile reuşite în ţările din zonă dau încredere palestinienilor. Diferenţa între poporul palestinian şi popoarele arabe este că palestinienii sunt tot timpul în situaţia de revoluţie. Această revoluţie se ridică, se mai linişteşte un pic, dar tot timpul este prezentă. De exemplu, zilnic se întâmplă câte o acţiune împotriva zidului.

Revoluţiile arabe transmit un mesaj clar: popoarele arabe nu vor mai accepta ocupaţia şi suferinţa. Popoarele arabe au făcut, pe rând, revoluţii împotriva represiunii şi e normal să continue o revoluţie a poporului palestinian. (...) Noi credem că soluţia trebuie să fie una paşnică şi Israelul să accepte cerinţele noastre.

Sunt voci care spun că în acest caz revoluţia paşnică e mai mult o teorie.
Fiecare popor se adaptează situaţiei lui. De când s-a creat statul Israel, nu s-a văzut ca un stat din zonă, ci s-a autointitulat un vârf de lance pentru Occident şi Statele Unite între arabi. (...) Aceasta a fost o greşeală istorică, ce se vede acum în lumina revoluţiilor arabe. Acum o lună au fost discuţii în Knesset pe această temă şi l-am întrebat pe premierul Benjamin Netanyahu de ce nu învaţă noul "abecedar" al revoluţiilor arabe şi de ce nu transformă politica sa în respect pentru popoarele din zonă. Netanyahu a răspuns să Israelul este ţara cea mai stabilă din Orient. El a chemat poporul la "unitate" şi s-a îndreptat spre societatea internaţională, în special SUA, spunând că în timpul acesta ar trebui întărit Israelul ca să facă faţă provocărilor din zona arabă. Domnul Netanyahu vorbeşte numai de balanţa fricii, nu a vieţii, după ce, deşi trăim în secolul XXI, a luat un pachet de decizii îndreptate către cetăţenii arabi din Israel, împotriva populaţiei palestiniene ocupate în 1967 şi împotriva oponenţilor lui din societatea israeliană.

Ca atare, dacă se continuă aşa, Israelul se poate îndreapta spre un conflict. Unele medii din Israel înţeleg acest lucru, anume că, pentru a avea un viitor între ţările arabe, trebuie să fie mai preocupate de situaţia palestiniană. În ultima perioadă a avut loc o nouă iniţiativă formată din 41 de personalităţi israeline, unele din rândul militarilor şi al forţelor de securitate, altele politice cu funcţii înalte, dar şi personalităţi academice, care îl cheamă pe premierul Netanyahu să ia parte alături de ţările arabe la revoluţie. Iniţiativa a avut loc înaintea vizitei premierului în SUA, ca un fel de presiune, dar această propunere faţă de guvernul Netanyahu e mult prea avansată.

În ce măsură se pregăteşte revoluţia pe internet sau alte canale de socializare a tineretului?
Există o mişcare a tineretului, dar nu e majoritară. Zeci de mii de tineri demonstrează în Tel Aviv împotriva rasismului. (...) Ultimele statistici arată că peste 50% dintre israelieni, nu numai că nu vor să se rezolve problema palestinienilor, dar nu vor să vadă nici cetăţeni palestinieni în Knesset, deşi ei sunt 20% din populaţia ţării.

"Chiar dacă la început pare că oamenii care au pus în mişcare revoluţiile din lumea arabă au motivaţii diferite, principalul factor care le-a pornit sunt regimurile."

"Viitorul revoluţiilor e încă neclar pentru că popoarele nu sunt singurii jucători care îşi decid viitorul. De exemplu, intervenţiile din Libia."MOHAMMAD BARAKEH, deputat în Knesset

T

7 comentarii:

  1. Sa speram ca popoarele arabe isi vor castiga libertatea pe care si-o doresc si pe care o merita. Vechii arabi iubeau libertatea, era idealul lor, e bine ca memoria colectiva nu ii lasa sa uite acest lucru.
    "Viitorul revoluţiilor e încă neclar pentru că popoarele nu sunt singurii jucători care îşi decid viitorul. De exemplu, intervenţiile din Libia." Sunt de acord cu aceasta afirmatie, din pacate libertatea a devenit o piesa de schimb ptr grupuri de interese.... dar adevarul invinge intotdeauna, din fericire. Hooda

    RăspundețiȘtergere
  2. Lumea Araba e total diferita de Europa,America... Lumea Araba e unica,prin religie,traditii,cultura.
    A compara cele doua lumi,ar insemna sa gresesc...
    Mie-mi pasa de poporul palestinian,il admir si-l iubesc pentru pasiunea,determinarea si dorinta lui
    de Libertate.Eu cred ca liderii actualiau incercat
    dar n-au reusit in 63 de ani sa-i aduca libertatea
    acestui popor.Ei trebuie sa plece....

    RăspundețiȘtergere
  3. Solutia e unica si drastica...Lumea Araba trebuie sa se uneasca,sa-si revizuiasca interesele popoarelor lor,si nu pe cele personale...Popoarele
    arabe traiesc modest si unele in pragul saraciei
    in tari bogate in resurse naturale...Lumea Araba nu are nevoie de nimic..decit de un lider adevarat...

    RăspundețiȘtergere
  4. Sincer am auzit mai multe voci spunand ca aceste revolutii au fost regizate de afara.Multi asteapta deznodamantul intregii istorii.Ceea ce sperie America este psihicul arabului,care nu poate fi ioncadrat unui "sablon"deja studiat de ei,si nu-i poate banui urmatoarea miscare.Sper ca lumea araba sa aibe grija si sa nu primeasca "reguli straine"

    RăspundețiȘtergere
  5. Fie ca popoarele arabe sa aiba parte de tot ceea ce este mai bun si sa fie cu adevarat libere,fara niciun fel de " ajutor" venit din afara...

    RăspundețiȘtergere
  6. Pentru mine totul se reduce la petrol si ceea ce reprezinta el pentru toata lumea.Restul reprezinta tertipuri, masinatiuni, acte de sinceritate sau de revolta mai mult sau mai putin importante, folosite pentru a interpune un paravan intre ceea ce se doreste-petrolul.

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna ziua!O prietena mi-a aratat blogul dvs. Eu calatoresc in jurul lumii pt cauza asta. Am scris niste articole can eram In Kashmir: http://whyunderstanding.wordpress.com/2011/05/05/for-a-greater-kashmir/
    Blogul meu e in limba maghiara. Dar am si o versiune in limba romana: http://peurmeledestinului.wordpress.com/

    Acuma sunt in Nepal. Din Pacate si aicia sunt probleme cu hotarele din cauza mentionata in articol. Toate cele bune! Attila

    RăspundețiȘtergere