poemul nisipului-M Darwish

Poemul nisipului

Nisip
Intinderi de ganduri si de femeie
Sa mergem in ritm catre moarte
La inceput au fost copacii inalti femei
Iar apa era urcatoare, a fost limba.
Oare pamantul moare precum omul
O sa-l care pasarea ca pe o naluca spre nimic?
Inceputurile sunt eu
Sfarsiturile sunt eu

Nisipul este forma si probabilitate.
Un portocal ce se preface a uita prima mea dorinta.
Vad in ceea ce vad uitarea cum napadeste florile si uimirea
Nisipul este nisip.
Vad cum o epoca de nisip ne acopera
Si ne arunca din zile.
Gandul mi s-a pierdut, femeia mi s-a pierdut
Nisipul s-a pierdut in nisip...

Inceputurile sunt eu
Sfarsiturile sunt eu

Nisipul este trupul copacului ce va veni,
Nori aidoma tarilor.
O singura culoare pentru mare si somn.
Un singur chip pentru indragostiti,

...O sa ne obisnuim cu explicatia din Coran pentru ceea ce s-a
Intamplat,
O sa aruncam o mie de rauri in albiile apelor.
Trecutul este trecut,
La alegerea oglinzilor va veni domnul zilelor.

Albina este maica limbii celei clare
Vad in ceea ce vad o imparatie a nisipului pe nisip
Cei ucisi nu surad sarbatorilor tobelor
Adio...distante
Adio..intinderi
Adio cantaretilor care au schimbat legea pe lege
Ca sa devina totuna cu nisipul...
Ferice de cei loviti de vedenia mea, ferice de viituri.

Inceputurile sunt eu
Sfarsiturile sunt eu

Merg catre zidul executiei mele precum o pasare natanga,
Imi inchipui ca sulita este coasta mea
Iar sangele mi-e cantec de rodiu. Merg
Pana ce dispar in furtuna de nisip
Nisipul va veni nisipos
Tu, tu vei veni noaptea la poet,
Insa nu vei gasi nici usa, nici albastru.
Rostirea mi s-a pierdut, femeia mi s-a pierdut...
Va veni...vor veni doi indragostiti
Ce vor lua crinul evadat din zilele noastre
Si vor spune dinaintea raului:
Ce scurta a fost vremea nisipului
Si nu se vor mai desparti

Inceputurile sunt eu
Sfarsiturile sunt eu



Psalmul al treilea

In ziua cand cuvintele-mi
Erau pamant...
Eram prietenul firelor de grau

In ziua cand cuvintele-mi
Erau manie..
Eram prietenul lanturilor

In ziua cand cuvintele-mi
Erau stanca...
Eram prietenul paraielor

In ziua cand cuvintele-mi
Erau revolta...
Eram prietenul cutremurelor

In ziua cand cuvintele mele
Erau mere acre...
Eram prietenul celui optimist

In ziua cand cuvintele-mi
Au devenit miere..
Buzele mi-au fost acoperite
De muste!