„Dacă spunem Je suis Charlie trebuie să spunem Je suis victimele din Irak, Siria, Palestina, Nigeria”

„Dacă spunem Je suis Charlie trebuie să spunem Je suis victimele din Irak, Siria, Palestina, Nigeria”

Citeste mai mult: adev.ro/ni4drt

Mii de oameni mor în urma unor acte de violenţă extremă în întreaga lume, iar cetăţenii europeni nu se solidarizează cu acestea. E motivul pentru care Ahmed Jaber, membru fondator al Clubului Româno-Arab de Cultură şi Presă, a spus că cei care strigă acum „Je suis Charile” ar trebui să strige şi„Je suis victimele din Irak, Siria, Palestina, Nigeria” Ştiri pe aceeaşi temă Ce s-ar fi întâmplat cu jurnaliştii de la Charlie Hebdo dacă ar fi tră... Atentatele teroriste din Franţa de săptămâna trecută au adus în atenţie nu numai amplificarea fenomenului terorist în Europa, ci şi problema libertăţii de exprimare. Redacţii din întreaga lume, oameni de pretutideni au afişat atunci bannerul negru cu mesajul “Je suis Charlie”, prin care şi-au exprimat solidaritatea cu victimele atentatului, dar şi sprijinirea ideii de libertate de exprimare. Despre terorism, libertate şi eventualele ei limite am discutat şi cu jurnalistul român de origine palestiniană, după cum însuşi se recomandă, Ahmed Jaber. 

Reporter: 

Zilele acestea oameni din presă, mai mult sau mai puţin avizaţi, specialişti, vorbesc despre migraţie şi terorism. Cuvintele arab, musulman sunt cele mai vehiculate în raport cu acestea.                                  Ahmed Jaber: „Orice migrant, care pleacă din ţara lui din cauza problemelor economice, sociale, în orice ţară din lume nu poate fi privit doar ca pakistanez, arab, român, ţigan, ci un om care a venit la alţi oameni pentru a fi ajutat. În momentul în care unui om i se spune că este doar arab sau musulman apar divergenţele. Libertatea este un drept câştigat de fiecare om prin faptul că Dumnezeu ne-a dat o raţiune. Putem alege ce vrem, ce dorim şi păcat, şi bine, şi rău. Acest drept câştigat nu poate fi luat de nimeni”. 

Sunteţi de acord cu mesajul „Je suis Charlie”?

 Ce semnificaţie are pentru dumneavoastră?

 „Eu nu sunt de acord cu mesajul Je suis Charlie. Dacă spunem „Je suis Charlie” trebuie să spunem şi „Je suis victimele din Irak, Siria, Palestina, Nigeria” etc. În urmă cu două luni, 2.600 de oameni au murit doar în Palestina. Comunitatea internaţională nu a spus atunci „Je suis Palestina”. Cred că cel mai corect mesaj este „Je suis săracii lumii”, trebuie să ne arătăm solidaritatea şi cu oamenii care trăiesc în ţări sărace unde violenţele sunt la ordinea zilei. Nu există crimă importantă şi mai puţin importantă. Şi la Paris au fost crime, dar crime sunt în întreaga lume. Cei care comit acte de terorism le comit pentru bani sau pentru că se lasă influenţaţi de mesaje greşite. Suferinţa este aceeaşi indiferent de ţara în care au loc crime. Mai mult, eu consider că libertatea presei nu înseamnă ca am voie să comit blasfemii” 

Un alt termen vehiculat în relaţie cu atentatele este cel de Jihad. Are acesta semnificaţia unei lupte, împotriva cui sau a ce ar fi îndreptată ? „Drumul spre Iad este cel mai scurt, iar spre cel Rai cel mai lung. Oricine poate să omoare, să fure, să distrugă. Dar nu oricine poate face bine, de aceea drumul spre Rai nu este facil. Omul din naştere, prin credinţa lui, trebuie să îşi păstreze sufletul curat ca în mometul morţii să îl aibă la fel de curat. Asta înseamnă în primul rând Jihad, o luptă împotriva păcatelor tale, nicidecum o luptă împotriva altora. Înseamnă apărarea valorilor tale: patrie, familie, valori morale”.

 Ce ar însemna fanatism religios?

 “Fanatismul nu are religie, culoare. Pentru că fanatismul se ocupă cu lucruri murdare, iar lucrurile murdare nu au legătură cu credinţa, indiferent de religia fiecăruia. Condamnăm orice act terorist, oriunde ar avea loc acesta. Fanatismul este o boală a omenirii. Trebuie să o „tratăm”, nu doar să numărăm victimele. În atentatele de la Madrid şi în Londra au murit oameni de toate religiile. Chiar şi la Paris unul din poliţiştii omorâţi era musulman. La Paris a fost o acţiune murdară care trebuie tratată cu multă prudenţă şi nu trebuie să condamnăm un întreg grup de oameni, o comunitate, pentru acest act. Amintiţi-vă că şi împotriva românilor din Italia a existat o psihoză, din cauză ca se presupunea că un român a omorât o femeie. Libertatea presei, libertatea de expresie, nu poate fi invocată ca pretext pentru a promova idei greşite, murdare şi care pot duce la tensionarea relaţiilor dintre oameni de origini diferite din aceeaşi ţară” S-a schimbat percepţia românilor despre musulmani, după atentatele de la Paris? „În limbajul românilor nu există cuvântul rasism. Românii şi-au ales ca preşedinte un sas, pe domnul Klaus Iohannis. Românii, în urmă cu doi ani, au ieşit pe stradă pentru a-l susţine pe Raed Arafat, de origine palestiniană ca şi mine. Eu cred că în România nu vom fi jignţi de nimeni pentru că românii au o cultură religioasă, nimeni nu se amestecă, nu comentează credinţa altora. Pot fi doar cazuri izolate. Poporul român are credinţa în Isus Hristos, pe care noi musulmanii o respectăm. Nu cred că acum musulmanii sunt priviţi altfel. Sunt oameni care abia aşteaptă să ne asculte. Comunitatea musulmană din România trăieşte aici în armonie cu ceilalţi oameni de peste 800 de ani. În Coran se scrie că toţi credincioşii sunt fraţi, nu că doar musulmanii sunt fraţi. Nu îmi place violenţa sunt împotriva violenţei Dorim să lansăm în România un proiect “Cultura violenţei, violenţa culturii” tocmai pentru a contracara ideile preconcepute, violenţa”

 Carte de vizită 

 Ahmed Jaber, jurnalist, specialist în problemele Orientului Mijlociu este purtător de cuvânt, prim-vicepreşedinte şi membru fondator al Clubului Româno-Arab de Cultură şi Presă, mediator intercultural. În anul 2006 a primit titlul de Ambasador al Păcii în România alături de Radu Vasile, care a fost nu numai prim-ministru al României, ci şi membru al Clubului Româno-Arab de Cultură şi Presă. Ahmed Jaber este născut în Palestina, unde a fost ofiţer de armată din anul 1976 până în anul 1984, când a fost rănit într-un atentat în Cipru şi trăieşte în România din 1986. S-a alăturat Revoluţiei de Eliberare a Palestinei încă din 1969. Text de Ana Gajdo. Citeste mai mult: adev.ro/ni4drt.                                                       Multumesc colegei mele si draga mea   prieten si  dna Ana Gajdo , pt acest interviu