joi, 5 mai 2011

O alta moarte te iubesc- M. Darwish




1


Reinnoiesc o zi ce a trecut, ca sa te iubesc o zi .. si sa trec
Fara sa fie dragoste
Caci bratele mele sunt mai scurte decat un munte pe care nu-l vad
Duc pana la capat aceasta imbratisare primitiva, urc acest mic zeu...
Nu a fost o zi
Caci fluturele de pe ogoarele indepartate este ceas de perete
Duc pana la capat aceasta peregrinare primitiva si urc acest mic zeu
N-ai fost nicio zi doamna pamantului
Caci razboaiele ce-ti aing verdeata sunt stoluri de porumbei

Pe moartea carora te raspandesti ca un orizont de pace
Ce-mi blocheaza deumul catre buzele tale, si atunci urc acest mic
Zeu
Nu m-am jucat in nisip de placere
Caci ploaia marunta ma frangea atunci cand ochii tai vesteau
Ca drumurile catre martirii orasului sunt golul manilor tale
Si atunci urc acest mic zeu...
Nu a fost dragoste
Nu a fost zi
Nu am fost
Nu ai fost
Reinnoiesc o zi ce a trecut
Ca sa te iubesc
Si sa trec mai departe...

2

Ti-am cerut sa ma iei vesmant ca pe o toamna, ca pe un rau
Ti-am cerut sa treci raul ca mine, singur
Sa te imprastii pe ogoare ca fiind laolalta
Ti-am cerut sa nu fiu si sa nu fii
Ti-am cerut sa ma iei vesmant
Ca pe o toamna
Ca sa ma vestejesc in tine si apoi sa crestem impreuna
Ti-am cerut sa ma iei vesmant
Ca pe un rau
Ca sa-mi pierd memoria in toamna
Si sa megem impreuna.
In orice am fi
Ne uneste si ne desparte
Nu aceasta este dragostea
In orice am fi
Ne margineste si ne faramiteaza
Nu aceasta este dragostea-
Acesta sunt eu ...
Vin la tine de la tine, asadar cum sa te iubesc?
Cum sa fii uimirea vietii mele?
Stiu:
Femeile ii inseala pe toti iubitii, insa nu si oglinzile
Stiu:
Tarana ii inseala pe toti iubitii, insa nu si ramasitele
Vin la tine de la tine in asteptare
Ma inec in tine in sinucidere
Vin la tine de la tine ca explozie
Ma praval in tine ca schije...
Cum sa spun te iubesc?
Cum sa dovedeasca cinci simturi o minune,
Iar ochii tai sunt doua minuni?
Vei fi dormind cand ma va rapi valul
La capatul sanului tau incepe marea
Cosmosul se imparte asta seara in doua:
Tu si arca pamantului.
De unde sa strang glasul zarilor ca sa urlu:
Te iubesc


3
Vei fi libertatea mea dupa o noua moarte
Iubesc
Imi reinnoiesc moartea
Las in urma acest timp si urc
Ochii tai sunt ferestre catre un vis ce nu mai vine
In fiece vis carpesc un vis si visez
Se face ca Maria imi zice: O sa-ti daruiesc dormitorul meu
Iar eu iti zic: O sa-ti daruiesc celula mea, Maria
-De ce te iubesc?
Pentru un copil ce amana pribegirea noastra, Maria
-O sa-ti daruiesc inelul meu de nunta
O sa-ti daruiesc catusele mele
-De ce lupti?
Pentru o zi fara profeti
O sa fii ostasa, o sa-mi inchizi calea si o sa-mi spui: Cum te cheama?
Declar ca pieptan valurile marilor cu cantul si sangele meu
Ca tu sa fii Maria.
-Unde te duci?
Ma duc la inceput de rand. Nimic nu se desavarseste acum.
-Martirii se joaca cu coastele lor ca sa se intoarca Maria?
Se intoarce, insa ei nu se mai intorc
-Ai fost printre ei?
M-am intors casi sunt juma de martir
Caci am vazut-o pe Maria.
O sa-ti daruiesc dormitorul meu
O sa-ti daruiesc celula mea, Maria.

4

Doi straini
Triburile se stramuta pe sub straiele mele
Copilul iti umple pliul genunchiului
Acum declar ca straiele tale nu sunt giulgiu.

Doi straini
Si muntii muntii muntii
Doi straini
Intre doua zile ni se naste o noua zi
Ce nume sa-i punem
Sa-i zicem patrie

Doi straini
Si nisipuri nisipuri nisipuri...

Doi straini
Si pamantul isi declara podoaba
-Tu esti podoaba lui-
Iar cerul se strecoara pe sub maini

Doi straini
Si miazanoapte miazanoapte...

Doi straini
Parul tau imi este bolta, palmele tale glasuri
Sarut un glas
Aud alt glas
Dragostea ta imi este sabie,
Ochii tai, doua rauri
Acum declar ca prezenta ta este moartea
Iar absenta, doua morti
Merg acum pe taisul de hanger si cant

Moartea a aflat ca
Te iubesc, eu
Reinnoisc o zi ce a trecut
Ca sa te iubesc o zi
Si sa trec mai departe...

5

Mi-am auzit sangele si am ascultat apoi la tine
Nu ai sosit inca
Violeta este culoarea plecarii
Cand ma inclin odata cu soarele-
O, posibil imposibil
Umbra palmierului ne acopera pasii care se-nfiripa
De dimineata, de ieri
Ne inclinam odata cu soarele,
Iar eu eram ucisul ce nu se mai intoarce
Funeraliile le-am uitat in spatele frontierelor mainilor tale
Mi-am auzit sangele si am ascultat apoi la tine...
Unde ma duc?
Cheile casei nu sunt la mine,

Nici casa nu-i in dinaintea mea
Si nici dinapoia nu este dinapoia mea
Si nici dinaintea nu este dinaintea mea
Unde sa ma duc?
Sangele meu ma alunga, razboaiele ma incaibara, zarile
Ma cotrobaiesc dupa zarile mele
Asadar, vooi pleca spre o zare ce nu este
De parca mainile tale pe frontul meu sunt doua clipe
Ma invart si ma invart
Insa nu pleaca
Merg si iar merg
Insa nu vin
De parca mainile tale ar fi vesnicia
Vai de timpul din trup!

Moartea stie ca te iubesc
Imi stie vremea

Si-mi poarta vocea
Ea vine la tine precum postasii
Sau precum perceptorii
Deschide o fereastra care nu da inspre copaci
(Am plecat fara de spovedanie).
Moartea stie ca te iubesc...
Raspunde sarutului pe jumatate...
Imi vei primi spovedania..
Vei plange ca un crin singura singura singura
In vreme ce moartea rage departe
Si ramane undeva departe...

Unde sa ma duc?
Paraiele imi stau in vene
Spicele se coc sub straiele mele
Casele parasite adasta in zbarciturile palmelor mele
Lanturile se incolacesc in jurul sangelui meu
Inaintea nu este inaintea mea
Inapoia nu este inapoia mea
Ca si cum mainile mele ar fi singurul loc
Ca si cum mainile mele ar fi o tara
Vai de patria din trup!



6

Am ajuns timpul indepartandu-ma
Nu este tara mea
Ca sa spun am ajuns
Si nu era-cand am ajuns- stavilarul meu
Ca sa spun sunt istovit
Si nu era nici timp pe care sa ajung
Am ajuns timpul indepartandu-ma
Nu am aflat pe nimeni
In afara chipului ei inramat in apa
Precum fruntea-mi ce se pierdu intre mine
Si vederea stavilarului meu.

Mi-am auzit sangele
Si te-am ascultat
Am mers
Ca sa merg spre tine.

Pasarile umpleau vazduhul
Veneau in urma mea
Si ma ciuguleau-eram doar un spic-
Purtau o coasta si intrebam unde e restul
Ultimul martir
Incearca din nou

Cum sa duc un rau in causul palmei
Si sa duc si sabia
Fara ca vreunul sa cada
Eu sunt ultimul martir
Notez ca tu esti sfanta in Timp, pierduta
In spatiu
Vreau restul coastei mele
Vreau restul coastei mele
Vreau restul coastei mele

4 comentarii:

  1. Frumos poem al unui suflet care simte durerea sfasierii linistii propriei case si a propriei tari prin loviturile continue ale sortii vitrege pentru poporul palestinian...Pentru a nu pierde speranta, ramane cuvantul....
    " A noastra este doar o tara de cuvinte: vorbim, vorbim
    Lasati-ma sa vad sfarsitul acestei zile..." ( Mahmoud Darwish - " Calatorim ca toti oamenii " )

    RăspundețiȘtergere
  2. superba poezie, inaltatoare si atot-cuprinzatoare, o declaratie asa cum vezi numai in Cantarea, cantarilor.....

    RăspundețiȘtergere
  3. Mahmoud Darwish
    cand pomenim numele lui orice comentariu paleste
    sublim...

    RăspundețiȘtergere
  4. Liniste.....de Ali el-Sari
    ,, De cite ori izvodesc linistea in tine ,
    Pasunea poemului ati creste pe buze
    Pe calea spre ochii tai
    Ploua mereu cu poezie.....''
    Cu mult respect!A.Roba

    RăspundețiȘtergere