luni, 30 august 2010

ura si iubirea


am sa arunc
painea ma
pe apa...ca sa o
manace pestele
tie...!?
n-am sa ti-o dau
findca esti plin
de ura...
si ura ...nu este
un sentiment..
uman
tu esti...esti tu
cel care..
n-a omorat..
n-a omorat..
disperarea..este
destinul tau..!
mult am rabdat.......
de mila ta
dar tu..!?
te-ai grabit..
instingtiv...
si fara mila
ne-ai omorat..
cu zile...
asa esti.. esti asa
fara mila..fara mila
deoarece...
mila se naste..
din iubire...
si iubirea izvoreste..
din pamantul ...
si radacinile noastre
care nu pot fi smulse
o.!!!!!!!!...dusmanule
o dusmanul copacilor..
orunde te-ai dus
si te vei duce ....
ne vei gasi...
urmarando-te..
avand ...
dreptate si justitie
si puterea adevarului...
carand..
drepturile si obligarile..
pe umeri..
cu speranta...
ca intr-o zi ..
vom trai....
fara ura.. fara ura..
si daca ma intreb..
de ce nu ma plictisesc,
nici nu obesesc..!?
deoarece parintii mei..
mi-au implantat
in sufletul meu ..
iubirea...
si ideea dialogului..
in mintea mea ..
convins fiind...
de credinta..
si radacinile noastre
ca ale copaciilor
refuza resmnarea
si sriga...
vom rezista,
vom rezista ...
da da ...
si de o mie ori da

3 comentarii:

  1. Buna ziua, d-le Ahmed Jaber, mi se par ffrumoase poeziile de pe blog,ne vom uita si la emisiune si eu si mama mea.
    E bun walkman-ul:)

    RăspundețiȘtergere
  2. "de ce nu ma plictisesc
    nici nu obosesc"

    in sufletul meu
    timpul se masoara altfel...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu poţi utî un om ce te iubeşte, dar poţi iubi un om ce te urăşte...Între cele două sentimente, ura şi iubirea, este o barieră atât de subţire...Este vorba de linia fină a iertării care se află între cele două...şi a uitării...şi poate aceea a aceptării...

    RăspundețiȘtergere